Lifestyle
În ce relaţie sunt cu mine?#1
swipe pentru navigare

În ce relaţie sunt cu mine?

A+ a-

 

„Aş vrea să îmi dai”, „Vreau să înţelegi că”, „Mă enervează când tu faci...” sunt cuvinte care arată înspre celălalt în relaţii * reproşurile sunt semne că nu e suficient ceva, că nu suntem mulţumiţi de celălalt sau de o atitudine * uneori pot arăta că am învăţat să folosim cuvintele cu măiestrie, să nu mai învinuim sau să ne „controlăm”

 

Cuvintele folosite doar cu înţelegerea mentală a felului în care pot schimba o relaţie nu modifică în bine această a treia entitate care este reprezentată de legătura dintre două persoane. În cazul în care cuvintele nu sunt însoţite de intenţia corectă de a-l asculta şi pe celălalt, de a exprima şi cu inima nu doar cu mintea pot fi foarte uşor unelte de manipulare. Cui îi place să descopere că a fost manipulat? Pe cine ar onora manipularea fie ea şi într-un mod foarte iscusit cu putinţă făcut?

A ne „controla” în relaţiile noastre poate părea o soluţie. Controlul însă nu face decât să ţină sub presiune ceea ce simţim cu adevărat. Cineva te înfurie şi te „controlezi” în loc să te întrebi de ce anume stârneşte acea reacţie în interiorul tău. Sigur, în momentul în care furia e pe cale să pună stăpânire pe tine este bine să te stăpâneşti, să nu reacţionezi, să nu o laşi să te domine. şi asta este greu dacă eşti obişnuit doar să te „controlezi”.

Diferenţa dintre control şi stăpânire vine din cunoaşterea răspunsului la întrebarea „De ce stârneşte celălalt acea reacţie în mine?”. La început vom spune că tot celălalt este vinovat, el a spus, el a făcut. Procedând astfel intrăm cu uşurinţă în cercul vicios care duce la certuri, la relaţii disfuncţionale. Controlul e ca un capac pe care îl punem peste tot ce simţim, peste tot ce nu ştim că există în noi şi nici nu vrem să ştim. Atunci când punem capacul deasupra înseamnă că înăuntru nu mai este nimic sau doar că nu lăsăm să se vadă ce e acolo? Dar eu de ce am atras această experienţă în viaţa mea? Am putea începe să căutăm răspunsul în interiorul nostru. Iar paşii încep întotdeauna prin cunoaşterea de sine. Procesul cunoaşterii de sine este jocul întregii noastre vieţi, mereu mai descoperim încă ceva despre noi. E nevoie să ne privim atent şi sincer şi să ne acceptăm cu totul ca să ne putem apoi stăpâni.

Cei din jurul nostru ne sunt oglinzi care vor exprima mereu ce avem de învăţat despre noi. Iar oglinzile vor reflecta relaţii constructive şi armonioase atunci când în noi începe să se instaleze armonia. E nevoie să ne acordăm timp pentru noi înşine fără ca acesta să fie un act egoist. Cel care poate să stea doar cu sine în linişte, fără să simtă plictiseală ori nervozitate ori depresie, poate avea relaţii frumoase şi cu alţii.

Psihoterapeut Iulia Cruţ

 

O relaţie bună cu celălalt înseamnă să-l poţi privi în primul rând ca fiind şi el un suflet, exact ca şi tine. Dacă ai şti că dincolo de „carcase” diferite, oferite de trup, studii, maşini, cel din faţa ta este un suflet la fel ca tine, un student ca şi tine la şcoala vieţii, poate chiar un suflet care ţi s-a aşezat în faţă spre a te ajuta să înveţi o lecţie despre tine însuţi, ţi-ar fi mai uşor să respiri adânc şi să-i vorbeşti cu intenţia corectă, din inimă, chiar dacă ceea ce face sau spune nu te face tocmai fericit.

 

Autor: